Dutzu’s Thoughts

  A fost odata ca niciodata un pitic,avea si nume dar povestitorul nu si-l mai aminteste asa ca o sa ii spunem ….Ionica,era roman get beget,avea si putzina barba ,bujori in obrajori,ochii de albastrul cerului,si niste manutze mici ,de pitic.Spre deosebire de piticii din basme,avea familie,adica ,mama tata,bunica,bunic ,toti pitici precum Ionica,si mai avea si o mare pasiune pentru flori.Ii placeau cam toate cu foarte putzine exceptzii,dar cele albastre ii placeau in mod deosebit,pasiunea o mostenise de la bunicul lui ,iar acesta la randu-i de la tatal lui si asa mai departe.De dimineatza deschidea fereastra si isi saluta prietenele inmiresmate,le vorbea ca unor altzi pitici, le sapa in jur ,le stergea de praf si le dadea de baut apa curata de izvor.La randul lor florile incepusera sa il indragesca si ii povesteau visele lor de peste noapte,durerile de peste zi,si iubirile lor ascunse.Cel mai rece se purta cu el ,cred ca atzi ghicit,o floare albastra, nu era deosebit de frumoasa dar Ionica se simtzea stingher in preajma ei,incerca sa ii intre in gratzii ,dar degeaba floarea isi inchidea corola la apropierea lui,isi strangea mirosul si nu vorbea niciodata cu Ionica.Azi asa maine la fel,dar ca si in viatza piticeasca de zi cu zi vine o zi cand oricine are nevoie de ajutorul oricui,se intampla ca floarea noastra sa se indradostesca .Alesul ei era un bondar mare si tuciuriu,lipsit de maniere ,hotzoman si greu de scos din casa,care o vizita cand avea el chef ,mai bine zis cand avea chef de nectarul ei,ii facea flenduri petalele,ii murdarea frunzele si ii mai si vorbea urat:(auzi…tu,aratzi ca dracu azi, ce nu te aranjezi si tu putzin ,nu ca ti-ar fi de vreun folos dar macar asa ,ca te vede lumea cu mine,ce ai de mancare azi,…iar nectar?nu esti in stare de nimic,floare natanga)azi asa maine asa florile incepura sa sosoteasca,e drept ca nu o prea  inghitzeau ele dar fiind flori nu puteau fi rele si intr-un final ii spusera lui Ionica toata tarasenia.Era el Ionica micutz ca un pitic dar tare mai era istetz,asa ca se gandi la un plan.Se aseza la panda dupa o nalba mai dolofana si intr-un sfarsit aparu si bondarul.Dar ce bondar, era ditamai bondaroiul,se aplecau florile la trecerea lui iar pasarelele se ascundeau in desis de frica .Ca orice pitic, Ionica nu folosea fortza niciodata,si cu un adversar precum bondarul cam greu ar fi scos-o la capat si apoi vazu cum se purta floarea cu el,ii servea cel mai dulce nectar,isi freca  frunzele de emotzie si lasa privirile in jos la remarcile lui de badaran .Ionica fierbea si nu putea sa inteleaga ce vazuse floarea la bondar ,el care o iubea ca pe ochii din cap, care ii facea toate mofturile ,care o apara de ploaie ,de vant ,de grindina ,de arsitza si de toate relele ,nu era bagat in seama,iar bondarul era iubit.Planul lui Ionica se facu fum ,gandurile i se invalmasira si simtzi un nod in gat.Piticul nostru scump,facu un gest aiurea ,sari in fatza bondarului si striga:te iubesc bondarule ,nu ma intreba de ce ,dar te iubesc,intzeleg ca tu o faci fericita pe floarea mea si asta e cel mai important lucru pentru mine.degeaba o ingrijesc eu toata ziua daca tu esti cel sortit pentru ea,cel care o face sa se simta floare ,si fugi. Se aseza pe o piatra la marginea lacului si isi dadu seama ca in viatza nu iubesti pe cine vrei tu,ci pe cine itzi este sortit,si se lasa de atunci iubit de toate florile si ii fu mult mai bine ca inainte,iar floarea albastra se ofili ca toate florile asa ca bondarul isi gasi alta floare.